Primăria Brâncoveneşti, județul Mureș

Informații turistice

Castelul Kemény

Deschis zilnic intre orele 10-18, în afară de luni!

Persoana de contact este Nagy Kemény Géza Telefon: 0741225141

Fortificația romană din Brâncovenești a fost construită pe o terasă înaltă deasupra râului Mureș, în apropierea castelului actual. Lângă acest castru (castrum romanum) era o localitate romană unde trăia populația care a făcut parte din deservirea armatei. Potrivit cercetărilor recente fortificația a fost de mărime mai restrânsă, însă a fost destul loc pentru o armată de câteva sute de soldați care au avut rolul de a opri invazia barbarilor și de a informa legiunile din interiorul țării despre situația de la limes. 

Din inițiativă regală a fost construit în secolul al XIII-lea o cetate cu șanțuri din ruinele fortificației romane care în anul 1228 era finalizată, deoarece din această perioada provine prima menționare scrisă a cetății sub forma unei diplome regale. Se presupune că această cetate a fost distrusă de marea năvălire mongolă din 1242.

Castelul are un plan plan pătrat cu curte interioară și turnuri pe colț, dintre care două de dimensiuni mai mari și două mai mici. Clădirea a căpătat forma renascentistă în cadrul lucrărilor din 1537, respectiv 1555. Ancadramentele ferestrelor actuale fac parte dintre elementele renascentiste rămase. Restaurarea castelului din 1816 condus de István Möllerdin inițiativa baronului Miklós Kemény a condus la modificări ireversibile, deoarece au fost construite noi structuri, cum ar fi bastionul mare. Deasupra intrării în castel se află un balcon pe console de piatră, console ce se întâlnesc și la etajele turnurilor. Intrarea se face pe partea nordică pe un podeț care traversează șanțul ce înconjoară clădirea. 

Masa Helikon
 
In memorian Aladár Kuncz
În parcul Castelului Kemény se află Masa Helikon, o masă sculptată în anul 1935, în memoria lui Aladár Kuncz, de arhitectul și scriitorul Károly Kós, membru și el al Cercului Helikon. În jurul mesei din grădină erau ținute în fiecare vară evenimentule cercului Helikon. Se poate citi următorul: "...masa de piatră de la castelul Kemeny din Brâncovenești, unde se întâlneau între cele două războaie cei de la Revista Erdelyi Helikon, tocmai propagând ideea unei literaturi ardelene de limbi și origini culturale diferite."

Mormântul lui Albert Wass
 
O parte din cenușa scriitorului maghiar din Transilvania, care a trăit ultima parte a vieții în emigrație în Statele Unite, au fost aduse la Brâncovenești și așezate cu acordul familiei Kemény în parcul castelului aproape de Masa Helikon într-o piatră imensă cu inscripția "A kő marad!" (în română Piatra rămâne!).

Biserica Reformată
Biserica reformată actuală datează din 1727.

Moara
Moara, retrocedată familiei Kemény, este una din cele puține din zonă care a păstrat forma și utilajele de la începutul secolului al XX-lea, fabricate la Budapesta.

Muzeul etnografic Idicel Pădure
Aici o găsim pe Rafila Moldovan care a pus bazele unui muzeu etnografic în propria curte. Muzeul poartă un nume sugestiv: "Amintiri din strămoşi“ pentru că aminteşte de bunicii şi bunicile noastre, de îndeletnicirile lor, de viaţa lor de fiecare zi.       
Muzeul a luat fiinţă în anul 2000 cu exponate din gospodăria proprie, dar şi adunate cu efort şi dragoste de la localnici, recondiţionate cu migală şi pasiune pentru a putea reda cât mai fidel aspectul lor iniţial. Astfel, în curtea muzeului găsim, printre alte multe exponate, un car de lemn în care se află unelte folosite în gospodărie, dar şi la munca câmpului, iar in interiorul muzeului o expoziţie plină de culoare: farfurii de lut cu ştergare, oale, ulcioare, obiecte de mobilier vechi din lemn, lada de zestre (cu zestrea în ea), icoane atât pe lemn, cât şi pe sticlă, piese din costume populare etc. Un loc de frunte îl ocupă zona care reprezintă tradiţiile şi obiceiurile sărbătorilor: steaua de Crăciun, pluguşorul, Crucea (Bobotează) ș.a.    
Monumentul din curtea muzeului
În aceeaşi curte fondatoarea acestui muzeu a ridicat un monument în memoria eroilor români căzuţi în luptele pentru neatârnarea ţării (având chiar din familia sa trei eroi care s-au jertfit în luptele de la Cotul Donului).

A fost declarată arie protejată de inters naţional prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul oficial nr.152 din 12 aprilie 2000. Se află în Câmpia Transilvaniei, în bazinul hidrografic al Mureşului. 


 

Rezervaţia naturală "Laleaua Pestriţă" - Vălenii de Mureş

Situată în bazinul hidrografic al Mureşului, rezervaţia de lalea pestriţă reprezintă o pajişte naturală care se întinde pe o suprafaţă de 2,25 hectare. Această zonă este expusă unui grad mare de umiditate, datorită locaţiei sale, în lunca dreaptă a Mureşului, şi favorizează dezvoltarea plantelor hidrofile. Printre acestea, se găsesc şi specii rare precum laleaua pestriţă, piciorul cocoşului (Ranunculus repens), viţelarul (Anthoxantum odoratum), floarea cucului (Lychnis flos-cuculi), rogojelul (Juncus effusus), păiuşul roşu (Festuca rubra) etc. 
  
Laleaua pestriţă, mai este cunoscută şi sub denumirea de Floare de Şah, denumire ce provine din latină “fritillaria meleagris”, fritillaria însemnând “tablă de şah”, aluzie la modelul pe care îl are pe petalele sale. Laleaua pestriţă este o specie ocrotită prin lege, fiind declarată monument al naturii şi înfloreşte doar şapte zile pe an. 
 
În jurul denumirii florii este ţesută şi o legendă. Se spune că o fată pe nume Daria, nepoata unui vistiernic de la curtea Şahului Persiei, ar fi avut grijă de grădina palatului, unde creşteau cele mai frumoase soiuri de lalele. Într-o noapte aceasta a visat o tânără îmbrăcată într-o rochie alb-liliachie, care a venit la ea în grădină şi i-a cerut un buchet de flori pentru mama ei bolnavă. Daria i-a oferit buchetul în schimbul promisiunii ca aceasta să-i aducă o lalea pestriţă şi nu după mult timp, în grădina palatului a apărut o lalea pestriţă. Între timp, unchiul ei a inventat tabla de şah şi când i-a arătat-o nepoatei sale, aceasta a denumit laleaua, Floare de şah.