Primăria Brâncoveneşti, județul Mureș

Biserica ortodoxă Idicel

Parohia Ortodoxă Română Idicel-Sat aparţine Protopopiatului Ortodox Reghin, fiind situată pe Valea Idicelului, în comuna Brâncoveneşti, judeţul Mureş. Este o aşezare veche românească ale cărei începuturi se pierd în negura timpului, existând o atestare documentară cunoscută cu o vechime de peste 600 de ani, datând din anul 1393. La început, Parohia Ortodoxă Idicel cuprindea pe toţi creştinii de pe Valea Idicelului având ca locaş de cult o biserică mică din lemn, situată în apropierea vechiului cimitir, despre care bătrânii satului au auzit de la înaintaşii lor, astăzi ştiindu-se doar locul unde era. Primul preot cunoscut al Idicelului este protopopul Popovici care l-a găzduit timp de cinci luni pe Cuviosul mărturisitor Sofronie de la Cioara în jurul anului 1760.

Actuala biserică parohială cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil", a fost construită de către credincioşii parohiei între anii 1800-1850, sub păstorirea preoţilor Simion Popoviciu, care în perioada 1815-1824 a ocupat şi funcţia de „înlocuitor de protopop" şi Iosif Brâncoveanu, paroh între anii 1826-1869, care a ocupat şi funcţia de protopop între anii 1861-1873. Bisericii din piatră şi cărămidă, în stil roman, în formă de navă, i s-a adăugat ulterior un turn în formă de prismă, cu baza pătrată, terminat în anul 1881, paroh fiind, din 10 septembrie 1869 până în 1890, Galaction Şagău, care între anii 1881-1910 a ocupat şi funcţia de protopop. În turnul bisericii există trei clopote: clopotul mare din 1894, clopotul mijlociu din anul 1922 şi clopotul mic din anul 1923. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, clopotul cel mare a fost aruncat din turnul bisericii de către soldaţii horthişti pentru a fi dus şi topit, iar noaptea, tinerii satului l-au îngropat în spatele bisericii, unde a stat până după retragerea trupelor din sat, când a fost reaşezat în turn.

Parohia Ortodoxă Idicel a reprezentat totdeauna o unitate puternică a românilor, rămânând o parohie curat ortodoxă. În jurul anului 1900 comunitatea era alcătuită din 1.481 de locuitori plus 68 de credincioşi din filia Lunca Mureşului. În anul 1903 parohia s-a divizat în Parohia Ortodoxă Idicel-Sat, cu 160 de familii, şi Parohia Ortodoxă Idicel-Pădure, care începând cu acest an a cumpărat o biserică veche din lemn, din satul Ibăneşti, având propriul preot paroh, iar din 1935 propria biserică zidită, care există şi astăzi. De menţionat este faptul că în anul 1910 Parohia Idicel-Sat avea 710 credincioşi, iar Parohia Idicel-Pădure 1.025 de credincioşi.

Iconostasul, foarte vechi, cu pictură pe lemn, a cărui meşter nu se cunoaşte, a fost înregistrat în patrimoniul cultural naţional, actualul iconostas fiind realizat în timpul păstoririi preotului Alexandru Sălăgean. Pereţii interiori ai bisericii sunt împodobiţi cu doar patru scene pictate. Vechea arhivă a bisericii s-a pierdut în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, păstrându-se doar protocoalele botezaţilor, cununaţilor şi înmormântaţilor din 1905 până în prezent. Casa parohială este construită în anul 1966, în apropierea vechii case parohiale, care a fost ridicată la 1905.

Lucrări mai importante la biserică s-au făcut în anii: 1909, 1936, 1949, 2005, 2010, 2011 şi 2013. În anul 2005 s-a renovat interiorul şi exteriorul bisericii şi casei parohiale, în 2010 s-a înlocuit acoperişul vechi din ţiglă al bisericii şi al casei parohiale, cu un altul nou din tablă, în 2011 s-a renovat exteriorul bisericii şi gardul, iar în 2013 s-au schimbat geamurile bisericii cu geam termopan în ramă de pvc şi s-au pus vitralii sub formă de folie adezivă.